Despre această lansare
Zgomot a venit înaintea oricărui altceva — patru piese înregistrate cu mai multă furie decât echipament, genul de document lo-fi care sună ca și cum a fost capturat într-un subsol pentru că probabil chiar acolo a fost. Producția e brută, nivelurile sunt greșite în toate modurile potrivite, și nimic din asta nu contează pentru că ce e pe bandă e o trupă care are ceva de demonstrat și nicio răbdare pentru lustru. Acest EP n-a încercat să sune bine. A încercat să sune adevărat. Ce făcea Sindicat aici era să se descopere pe ei înșiși în timp real, și poți auzi fiecare fărâmă din acea tensiune. Influența nu metal stă crudă și neprocesată — riff-uri grele, voci sfâșiate, genul de furie nefiltrată care nu supraviețuiește unei sesiuni de studio adevărate. Zgomot e sunetul unei trupe înainte să știe ce sunt, și exact de aceea lovește și acum. Albumul de debut avea să vină mai târziu, mai curat și mai sigur. Asta e ce a venit primul — și primul e întotdeauna cel mai sincer.